Aceasta este cea mai frecventă întrebare pe care o primim. De obicei vine cu o poză cu un teanc de carduri și fraza „le-am găsit de când eram copil, valorează ceva?”.
Răspunsul e aproape mereu același, dar nimeni nu vrea să îl audă primul pe listă, așa că îl spunem sincer de la început, iar apoi îți arătăm cum să verifici singur, fără să întrebi pe nimeni.
Majoritatea cardurilor nu valorează nimic
Într-un pachet deschis, cam nouă din zece carduri sunt common sau uncommon. Alte aproximativ opt procente sunt rare sau double rare. Rămân sub două procente carduri cu rarități mari, iar tocmai ele adună aproape toată valoarea.
Cu alte cuvinte, dacă ai o cutie cu cinci sute de carduri, valoarea stă în cinci-șase dintre ele. Restul se numește în domeniu bulk și se vinde la kilogram.
Nu e o veste proastă, înseamnă doar că nu trebuie să verifici fiecare card. Le verifici doar pe cele care pot valora ceva.
Pasul 1: găsește numărul cardului
În partea de jos a cardului, de obicei în colțul din dreapta, există un număr în formatul 025/165. Primul număr este numărul cardului, al doilea este numărul total de carduri din set.
Dacă primul număr e mai mare decât al doilea, de exemplu 190/165, fii atent. Acestea sunt așa-numitele secret rare și tocmai ele sunt cele mai valoroase din set.
Lângă număr există de obicei și un mic simbol al setului, iar la cardurile japoneze codul setului este scris efectiv, de exemplu sv8a sau m2.
Pasul 2: verifică raritatea
La cardurile în engleză, în colțul de jos există un simbol: cercul înseamnă common, rombul uncommon, steaua rare. Două stele sau o stea de altă culoare înseamnă o raritate mai mare.
La cele japoneze raritatea este scrisă cu litere: C, U, R, RR, SR, SSR, UR, AR, SAR. Valoarea apare de obicei de la SR în sus, iar SAR este motivul pentru care oamenii cumpără cutii întregi.
O regulă simplă pentru o triere rapidă: dacă ilustrația iese din cadru și acoperă tot cardul, merită verificat. Dacă are cadru obișnuit și o imagine mică, aproape sigur nu valorează nimic.
Pasul 3: verifică prețul unde trebuie
Aici greșesc cei mai mulți. Prețul la care cineva oferă un card nu este valoarea cardului. Valoarea este ceea ce cineva a plătit deja.
Cardmarket. Bursa europeană de carduri. Cauți cardul și te uiți la câmpul „price trend”, nu la cel mai mic anunț. Trendul este media vânzărilor reale. Pentru colecționarii din Europa este cel mai precis reper, pentru că prețurile sunt în euro, iar piața este europeană.
eBay, dar doar vânzările finalizate. La căutare activezi filtrul Sold items. Anunțurile active arată ce cer vânzătorii, cele vândute arată ce au plătit cumpărătorii. Diferența e adesea triplă.
TCGplayer. Echivalentul american. Util pentru comparație, dar prețurile de acolo nu sunt valabile pentru piața europeană.
Când cauți, include mereu numărul cardului și codul setului. Doar „Charizard” îți aduce mii de carduri diferite, cu prețuri de la câțiva cenți la zeci de mii de euro.
Pasul 4: starea contează mai mult decât crezi
Prețul pe care îl vezi online este pentru un card într-o stare excelentă. Același card cu puncte albe pe margini valorează de trei până la cinci ori mai puțin.
Privește cardul în lumină, sub un unghi, și verifică patru lucruri: colțurile, marginile, suprafața și centrarea chenarului. Un singur punct alb pe un colț e de ajuns ca un card să coboare de la stare excelentă la stare bună.
Dacă un card a stat într-o cutie fără folie protectoare, aproape sigur nu e în stare excelentă, oricât de bine ar arăta la prima vedere.
Ce carduri valorează cu adevărat bani
Fără să intrăm în cifre concrete, care se învechesc, valoarea se concentrează în patru locuri:
- Cardurile din primele seturi de la sfârșitul anilor ’90, mai ales cele cu inscripția 1st Edition sau cu umbră în dreapta imaginii.
- Chase cards din seturile moderne, adică unul sau două carduri pe set pe care le urmăresc toți.
- Pokémonii populari. Charizard, Pikachu și Umbreon au o primă de preț doar datorită numelui, indiferent de set.
- Cardurile gradate, sigilate într-o capsulă și cu notă mare.
Dacă un card nu intră în niciuna dintre aceste patru categorii, aproape sigur valorează sub 1 €.
Merită gradarea?
Gradarea înseamnă că trimiți cardul unei companii care îl evaluează pe o scală și îl sigilează într-o capsulă de plastic.
Calculul e simplu. Gradarea costă bani pentru fiecare card, plus transportul dus-întors în străinătate și asigurarea. Rareori costul total coboară sub 20 € pe card, iar așteptarea durează luni.
Așadar merită doar dacă un card negradat valorează deja serios și este într-o stare aproape impecabilă. Pentru un card de 10 €, gradarea e pierdere curată.
Două semnale de alarmă
„Cardurile aurii”. Cardurile metalice sau aurii care se vând la set prin anunțuri nu sunt carduri oficiale și nu au valoare de colecție. Nici nu sunt false în sensul strict, sunt pur și simplu suveniruri.
Evaluările gratuite de la cumpărător. Dacă persoana care îți spune cât valorează cardul este aceeași care vrea să îl cumpere, verifică singur. Durează cinci minute.
Pe scurt
Găsești numărul și setul, vezi dacă are raritate mare, verifici pe Cardmarket sau în anunțurile vândute de pe eBay și ajustezi în funcție de stare.
Dacă după acești patru pași cardul iese 5 €, atunci valorează 5 €. Oricât de mult ți-ar plăcea.
Dacă te întrebi dacă un anumit card sau o anumită cutie este originală, scrie-ne cu poze. Îți spunem ce vedem, indiferent dacă ai cumpărat sau nu de la HOLO. E util să citești și cum recunoști un card fals și cum să îți păstrezi cardurile, pentru că starea înseamnă jumătate din valoare.