Cea mai scumpă greșeală din această nișă de colecționare nu e să cumperi cutia greșită, ci să păstrezi greșit cardurile potrivite.
Un card de 100 € devine un card de 15 € la prima margine îndoită. Iar partea cea mai proastă e că deteriorarea apare încet, așa că o observi abia când e prea târziu.
Cele două cifre care contează
Temperatură între 18 și 22 de grade. Umiditate între 40 și 50 la sută.
Asta e tot. Restul sunt detalii.
Mai important decât valorile exacte este însă altceva: schimbările bruște fac mai mult rău decât o mică abatere constantă. Cartonul, cerneala și folia reacționează diferit la temperatură, așa că la fiecare variație bruscă straturile se dilată cu viteze diferite și cardul se curbează.
Unde să nu le ții
Podul, pivnița și garajul sunt excluse. Primul e prea cald, a doua prea umedă, iar al treilea oscilează în ambele direcții.
Două situații la care merită să fii atent:
Vara la mare. Umiditatea în orașele de pe litoral depășește frecvent 60 la sută. La asemenea niveluri, folia se curbează, luciul se matăzește, iar în cazurile grave apare și mucegaiul.
Iarna cu căldura pornită. Problema inversă, la fel de reală. Când se încălzește, umiditatea într-o încăpere închisă scade sub 30 la sută. Atunci marginile devin casante și se ciobesc la atingere, apare electricitatea statică, iar straturile de folie pot crăpa.
Cu alte cuvinte, nu e suficient să fie uscat. Trebuie să fie stabil.
Straturile de protecție
Sistemul e simplu și se completează în funcție de valoare:
- Folie protectoare pentru fiecare card pe care îl păstrezi. Plicul subțire de plastic. Este prima și cea mai ieftină protecție și se pune întotdeauna, chiar și când cardul merge într-un toploader.
- Toploader pentru cele scumpe. Suportul rigid și transparent. Oprește curbarea și loviturile la colțuri.
- Cutie sau binder pentru organizare.
Niciodată toploader fără folie protectoare dedesubt. Un fir de praf în interiorul suportului rigid devine o zgârietură la fiecare mișcare.
Binderul
Aici se ascunde cea mai subestimată greșeală. Nu orice binder e sigur.
- Buzunarele trebuie să fie fără PVC și neutre din punct de vedere acid. Buzunarele vechi din vinil eliberează substanțe care, în timp, corodează suprafața cardului.
- Polipropilena este standardul de azi.
- Încărcarea laterală e de preferat, pentru că se întâmplă mai rar să cadă cardurile când întorci pagina.
- Nu-l supraîncărca. Presiunea duce la margini uzate și la curbare.
Ce nu faci niciodată
- Elastice în jurul unui teanc de carduri. Lasă urme permanente în doar câteva ore.
- Agrafe. La fel, dar mai repede.
- Teancuri culcate. Greutatea de deasupra strivește cardurile de jos.
Corect este în picioare, ca niște cărți pe raft. Așa greutatea se distribuie uniform.
Soarele
Lumina ultravioletă decolorează atât cardurile holo, cât și pe cele obișnuite. Nu e nevoie de lumină directă a soarelui, ajunge o fereastră în apropiere timp de câteva luni. Dacă ții carduri expuse, caută suporturi cu protecție UV.
Dar cutiile sigilate?
Regulile sunt aceleași, cu două completări.
Nu pune lucruri grele deasupra. Un colț turtit de cutie scade valoarea unui produs sigilat la fel de mult ca un colț îndoit de card.
Și ai grijă de folie. Valoarea unei cutii sigilate depinde în întregime de integritatea ambalajului, așa că odată ce folia se rupe, produsul devine altceva.
Silicagel
Trucul ieftin. Pliculețele de silicagel din cutia de depozitare stabilizează umiditatea din interior. Se schimbă la câteva luni și costă aproape nimic.
Pe scurt
O cameră stabilă, 18 până la 22 de grade, 40 până la 50 la sută umiditate. Folie protectoare pe fiecare card, toploader pe cele scumpe, binder fără PVC. În picioare, departe de soare, fără elastice.
E o protecție pentru decenii și costă mai puțin decât un singur card decent.
La HOLO aplicăm aceleași reguli în depozit. Cutiile stau la întuneric, la temperatura camerei, fără să fie presate, și sunt expediate în ambalaj dublu, ca marginile să nu se deterioreze pe drum.
Valul nostru actual de cutii sigilate japoneze și chinezești poate fi deja rezervat, fără plată.